Peştii ţintă difereau în funcţie de pescar, inspiraţie şi poate chiar (sau tocmai de aceea) şi de priceperea fiecăruia. Unii dintre noi, printre care şi subsemnatul, doream a prinde cleni, alţii, printre care şi nea Vasile, doreau a face cunoştinţă cu acei peşti mustăcioşi intitulaţi mrene, dar astea toate au fost doar în teorie şi în gândurile care ni s-au perindat prin tărtăcuţe până să ajungem a vedea lucirea de apă. De fapt, ca să relatez mai exact ce am văzut, nu lucire de apă ne-a fost dat a vedea ci murdărie de apă, deoarece aceasta era cam crescută şi curgea aproape maronie cu toate că cerul nu mai plânsese de destul de multă vreme, doar atunci, în acea zi, el desenase pe alocuri pe bolta-i albastră, unele siluete răzleţe de nouri întunecaţi. Probabil tulbureala era de la barajul din amonte, dăduseră drumul tare la porţi. (Teoria aceasta avea să se adeverească mai târziu.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu